Lost weirdo waiting to be found…

nu am mai scris demult… si nu pentru ca n-as avea ce spune, ci pentru ca nu stiu cu ce sa incep…

in sfarsit, am reusit sa las trecutul in urma, acolo unde ii e locul… mult timp m-am impiedicat, mergand cu spatele pentru ca priveam inapoi… sigur, este bine sa nu iti uiti prima zi de scoala, prima iubire, prima zi de liceu, dar indicat este sa le pastrezi ca pe niste amintiri placute, sau mai putin placute, nu sa traiesti acolo…

semestrul asta mi-am luat inima in dinti, si am prins curaj sa fac o schimbare radicala in viata mea: cea a liceului… zinca… locul unde au curs multe ape care n-au spalat pe nimeni… dar si locul unde am fost fericita… alaturi de prietenii mei… pe care nu ii voi uita niciodata:X

acum invat in odobescu… care seamana mult cu generala mea: profi super de treaba, colegi ok, diriga’ care ne viziteaza in fiecare zi…

totusi, nu e ca in zinca… in odobescu nu am ras niciodata ca in zinca… dar nici n-am plans

inca imi vizitez colegii din zinca, prietenii mei, pentru ca pentru mine ei nu sunt niste simpli colegi, ci prietenii mei. cei alaturi de care am trecut prin bune si rele. mai mult rele, dar a fost o experienta care ne-a unit si ne-a facut sa fim mai puternici.

un nou inceput, prieteni noi(dar nu ii voi uita pe cei vechi), pe EL l-am uitat… acum a aparut un ALTUL la orizont… cu care sper sa sufar mai putin…

in curand sunt majora… viata este plina de noi inceputuri, in fiecare zi iti da o noua sansa sa schimbi ceea ce ai gresit ieri. sa ierti si sa fi iertat. sa iubesti in fiecare zi mai mult. si niciodata, dar NICIODATA sa nu iti pierzi speranta. pentru ca maine, astazi va fi doar un nou ieri…

TO BE CONTINUED…