Lost weirdo waiting to be found…

am primit reclamatii cum ca n-am mai scris de cateva zile bune pe blog… ok, recunosc, don’t shoot me! viata mea a fost pur si simplu plana zilele astea… nu m-a deranjat nimic foarte tare, dar nici nu am fost foarte fericita… am avut unele din zilele alea monotone de luni (ok, n-au fost toate luni, dar sincer… cunoasteti vreo zi mai monotona ca lunea?! pana si numele ii e plictisitor)… ati ghicit, I kind of hate zilele de luni.

si cum stateam in pat, studiind tavanul si rutina vietii mele lately, am cazut in melancolie si mi-am rupt degetul mic de la piciorul stang. doar stim cu totii ca iarna asta se poarta ghipsul, nu? (daca nu ma crezi, vezi reclama de la cosmote ). si tot “nostalgind” si “melancolizand”, poate si un pic “melodramatizand” (a, stati… asta chiar exista )…cum spuneam, tot melodramatizand, talentul meu de poeta si eul liric ma tot trageau de manusile mele de motociclista, “cantand” la tastatura. iata ce a iesit:

Another for never story… 

How could you leave me bear all the pain?!

How could you leave me out in the rain?!

For better or for worse

‘Till death tears us apart…

But you had done it first

I felt it like a dart…

The pain of having you near

Yet being far away…

No, I don’t wanna hear.

I’m not going to stay.

Not anymore…

You said it is for ever

But did you really mean it?!

I guess it was for never

You were a letter short.

Had it been forever

I wouldn’t feel so hurt.

I wasn’t making fun,

I wasn’t even laughing

I gave you my forever,

You are my only one

‘cause my forever…

It isn’t ending. 

Never!

stiu, cam depresiva, dar v-am avertizat… ca sa inchei in spiritul Craciunului, va urez sarbatori cat mai putin emo, cu cat mai putine sinucideri si depresii, cu multe cadouri de la Mosu’ (doar daca mai credeti in el, of course…daca nu, cadourile la mine, ca eu cred ) si un An 2009 mai bun ca predecesorul sau

TO BE CONTINUED…