Lost weirdo waiting to be found…

viata mea e monotona. poate din ce scriu va imaginati ca am o viata interesanta, dar nu e asa. viata mea e plictisitoare.

sigur, incerc in fiecare zi sa imi fac viata mai interesanta. de fapt emotiile sunt cele care ne fac viata interesanta. dar inca de la primul meu insucces in dragoste, am ajuns sa ma indragostesc foarte repede, intotdeauna de persoana gresita, si sa imi si treaca la fel de repede. probabil ca asta nu este dragoste, veti zice. nici eu nu cred ca este. dragostea pentru mine e altceva. e ceva care nu iti face inima sa bata mai repede, nici nu iti opreste respiratia. ca doar astea le simti si cand esti bolnav. dragostea este acel ceva care te face sa te simti bine. si implinita.

poate nu e cel mai frumos. nici cel mai bogat. poate nici foarte destept nu e. si chiar daca dragostea adevarata e rationala, lucrurile astea chiar nu conteaza foarte tare. ci conteaza ca sunt eu insami cand suntem impreuna. conteaza ca pot rade cu el. conteaza ca pentru mine, el e mai important ca mine. nici nu conteaza daca eu nu sunt mai importanta ca el, pentru el. chiar daca stiu ca sunt.

viata mea e monotona. si ca sa o fac sa para mai putin monotona, incerc sa o fac sa sune interesant. de exemplu daca cineva ma intreaba “ce faci?” niciodata nu as raspunde “bine…tu?” ci raspunsul meu ar suna cam asa: “supravietuiesc si eu, ca toata lumea.” astfel, interlocutorul meu se va intreba daca am patit ceva. si ma va intreba ce am. iar eu ii voi raspunde misterios cu un “vrei sa iti povestesc ce s-a intamplat? nu stiu daca ar trebui…”

imi place sa spun povesti. nu numai copiilor, ci in general. si imi place sa imi imaginez situatii. si sa fac planuri imposibile. si sa fiu originala. sa inventez. da, imi place foarte mult sa inventez. mi-ar placea sa fiu “silver tongue”, si tot ceea ce scriu eu, tot ceea ce inventez sa se materializeze in fata mea. da, mi-ar placea foarte mult asta. astazi de exemplu, am inventat o floare noua. o floare care arata ca un nor si miroase a mare.

mi-e tare dor de mare. mi-e dor de mirosul ei. de gustul ei. de nemarginirea ei. la mare, viata mea nu mai e monotona.

L-am căutat ceva timp. Dar a meritat…

-Bună ziua şi bine aţi venit la magazinul de vise. Cu ce vă putem ajuta?

-Bună ziua, aş dori să amanetez un vis.

-Binenţeles, haideţi să îl cântărim.

Eram tânăra, iar în perioada aceea credeam că banii aduc fericirea. Iar acela era cel mai preţios vis al meu.Şi am plecat, şi l-am lăsat acolo. Am străbătut lumea in lung şi-n lat, mi-am cumpărat case, maşini, insule… dar nu eram fericită.

Într-o zi, am decis sa mă întorc si sa îmi recuperez visul. Dar îl vânduseră cuiva care dăduse case, maşini, insule pentru visul meu.

Şi am rămas cu sufletul pustiu, in faţa magazinului care vindea vise la kilogram.

nu am mai scris demult… si nu pentru ca n-as avea ce spune, ci pentru ca nu stiu cu ce sa incep…

in sfarsit, am reusit sa las trecutul in urma, acolo unde ii e locul… mult timp m-am impiedicat, mergand cu spatele pentru ca priveam inapoi… sigur, este bine sa nu iti uiti prima zi de scoala, prima iubire, prima zi de liceu, dar indicat este sa le pastrezi ca pe niste amintiri placute, sau mai putin placute, nu sa traiesti acolo…

semestrul asta mi-am luat inima in dinti, si am prins curaj sa fac o schimbare radicala in viata mea: cea a liceului… zinca… locul unde au curs multe ape care n-au spalat pe nimeni… dar si locul unde am fost fericita… alaturi de prietenii mei… pe care nu ii voi uita niciodata:X

acum invat in odobescu… care seamana mult cu generala mea: profi super de treaba, colegi ok, diriga’ care ne viziteaza in fiecare zi…

totusi, nu e ca in zinca… in odobescu nu am ras niciodata ca in zinca… dar nici n-am plans

inca imi vizitez colegii din zinca, prietenii mei, pentru ca pentru mine ei nu sunt niste simpli colegi, ci prietenii mei. cei alaturi de care am trecut prin bune si rele. mai mult rele, dar a fost o experienta care ne-a unit si ne-a facut sa fim mai puternici.

un nou inceput, prieteni noi(dar nu ii voi uita pe cei vechi), pe EL l-am uitat… acum a aparut un ALTUL la orizont… cu care sper sa sufar mai putin…

in curand sunt majora… viata este plina de noi inceputuri, in fiecare zi iti da o noua sansa sa schimbi ceea ce ai gresit ieri. sa ierti si sa fi iertat. sa iubesti in fiecare zi mai mult. si niciodata, dar NICIODATA sa nu iti pierzi speranta. pentru ca maine, astazi va fi doar un nou ieri…

TO BE CONTINUED…

Let’s get this party started…again. Dupa o vacantza bine meritata, ca doar am incheiat un an greu(niciodata nu mi-am imaginat ca doing nothing poate fi asa de obositor (:| ).

But now I’m back, cu forte proaspete. Missed me? ;;)

So,…an nou, noi tinte…nu stiu voi, dar eu cand incepe anul nou simt ca tot ce a fost rau s-a dus, ca au ramas decat amintirile placute si ca o iau de la capat, pregatita pentru ceea ce imi ofera viata in continuare… ’cause I’m just a dreamer, I dream my life away :X

Apropo de dreams, am scris si o poezie despre asta. Sper sa va placa:

I sometimes dream awake

It’s really weird, I think…

No matter what I dream

My dreams are never pink.

 I sometimes dream asleep

But that’s normal, I think…

I dream I sleep forever

And I don’t feel a thing…

Am zis ca incep anul cu optimism, dar se pare ca iar am dat-o in realismul cu care v-am obisnuit…o sa mai exersez… pana data viitoare,

TO BE CONTINUED…                                                           

am primit reclamatii cum ca n-am mai scris de cateva zile bune pe blog… ok, recunosc, don’t shoot me! viata mea a fost pur si simplu plana zilele astea… nu m-a deranjat nimic foarte tare, dar nici nu am fost foarte fericita… am avut unele din zilele alea monotone de luni (ok, n-au fost toate luni, dar sincer… cunoasteti vreo zi mai monotona ca lunea?! pana si numele ii e plictisitor)… ati ghicit, I kind of hate zilele de luni.

si cum stateam in pat, studiind tavanul si rutina vietii mele lately, am cazut in melancolie si mi-am rupt degetul mic de la piciorul stang. doar stim cu totii ca iarna asta se poarta ghipsul, nu? (daca nu ma crezi, vezi reclama de la cosmote ). si tot “nostalgind” si “melancolizand”, poate si un pic “melodramatizand” (a, stati… asta chiar exista )…cum spuneam, tot melodramatizand, talentul meu de poeta si eul liric ma tot trageau de manusile mele de motociclista, “cantand” la tastatura. iata ce a iesit:

Another for never story… 

How could you leave me bear all the pain?!

How could you leave me out in the rain?!

For better or for worse

‘Till death tears us apart…

But you had done it first

I felt it like a dart…

The pain of having you near

Yet being far away…

No, I don’t wanna hear.

I’m not going to stay.

Not anymore…

You said it is for ever

But did you really mean it?!

I guess it was for never

You were a letter short.

Had it been forever

I wouldn’t feel so hurt.

I wasn’t making fun,

I wasn’t even laughing

I gave you my forever,

You are my only one

‘cause my forever…

It isn’t ending. 

Never!

stiu, cam depresiva, dar v-am avertizat… ca sa inchei in spiritul Craciunului, va urez sarbatori cat mai putin emo, cu cat mai putine sinucideri si depresii, cu multe cadouri de la Mosu’ (doar daca mai credeti in el, of course…daca nu, cadourile la mine, ca eu cred ) si un An 2009 mai bun ca predecesorul sau

TO BE CONTINUED…

deci oficial mi s-a luat! Te chinui sa afli ce le place, cum sunt, si dintr-odata puf! Imi place de tine, esti o colega buna! Puf! Cred ca esti fata ideala! Puf! Esti the best, cea mai tare, cea mai buna prietena, bff! Guess what: you are an f too long. Pentru ca io vreau sa fi my bf, nu bff. Boule!

Si asa intoarcem pagina si ajungem la o noua iubire si poate vom actiona altfel. Acum schimb tactica: ma port altfel decat restul fetelor, care il cam venereaza. Il cam ignor, si doar din cand in cand ii mai arunc o vorba buna. El dintr-odata ma observa, il intereseaza persoana mea. Si brusc i-o trantesc(pe mess, ca orice timida care se respecta): te plac! El tace, iar relatia ramane la fel. Eu, cam dezamagita imi vad de viata si il uit.

Un nou an, un nou inceput. Acum nu il mai plac. Vorbim mai mult,ne intelegem mai bine. Glumim, dar stim cu totii ca cele mai mari adevaruri sunt spuse in gluma. Si tot visand la “ce ar fi fost daca”, in mine reinvie ceva. O flacara pe care o recunosc ca pe o prietena veche. Si o poftesc…

                          sa plece.

TO BE CONTINUED…

deci cum m-am trezit de dimineata (la 7:18 :(( saraca de mine), se vede ca nu m-am trezit bine, ca toata ziua am visat la cai verzi pe pereti… am visat ce casa voi avea, cati copii, la baiatul ideal…

sa incep cu baiatul… deci, m-am gandit io ce m-am gandit si am gasit o lista de calitati ale baiatului “perfect”:

-puternic;

-cu tupeu, dar nu nesimtit;

-sa arate bine, dar sa nu fie metrosexual;

-sa il intereseze persoana mea si sa ma iubeasca. 

atat. apoi am stat si am analizat bine situatia, si mi-am dat seama ca eu nu as putea sa stau cu un baiat asa. niciodata nu mi-a placut un asemenea baiat, chiar daca, stand si cautand as gasi unul sau 2 baieti asa. dar nu. mie imi plac imperfectii. nu prea imi plac tipii cu muschi, puternici, ci mai mult cei mai micuti, firavi. nu stiu de ce. de nesimtiti nu mai vb, ca numa de de-astia am avut parte… dar, cum spun eu mereu, frumusetea vietii sta in imperfectiunile ei. 

sa trecem la casa… casa mea va fi de vis:

va fi sub forma de turn, ca acele turnuri medievale in care urci, urci, urci pana iti vine sa scoti limba de oboseala. nu vreau sa va plictisesc cu dispunerea camerelor, va voi spune doar ca baia va fi la ultimul etaj, etajul 6 mai exact. abia astept sa vad fetele oaspetilor mei cand le voi spune:

“aaa, vreti la toaleta? urcati scarile, si intrati pe ultima usa!”

stiu ce veti zice:”lasa ca ei nu sunt mereu in vizita, ce vei face tu?”…stati linistiti, eu am intotdeauna o solutie. dupa cum v-am spus, casa mea a fi sub forma de turn medieval, cu multe usi secrete si tuneluri si lifturi ascunse. ideea e ca nu va trebui decat sa intru pe o usa ascunsa, unde se afla un lift super-rapid, care ma va duce imediat la baie.

si mai e ceva. voi avea si o camera secreta, cu oglinda de-aia ca la interogatorii, care va da in dormitor. vi-l imaginati pe sotul meu cu amanta in dormitor, iar eu cu arbaleta dupa oglinda:

“aha! v-am prins!”

deci un sfat: don’t mess with me!

cam atat pentru azi, ca deh, cu fanteziile nu-i de joaca…ca daca le evoci prea des, ajungi sa adormi cu ochii deschisi pe la ora de mate si sa te “citeasca” profu’ ca pe teorema lu’ pitagora, ca mai apoi sa iti tranteasca o tangenta de 60 de grade in catalog…

so, ’till next time,…

TO BE CONTINUED…

sa ma prezint: sunt o ciudata, cum o spune si titlul blog-ului meu… am doar 17 ani, dar cred ca am trait destule…nu suficiente, dar destule…sunt in clasa a 11-a, stau in pitesti si hobby-urile mele este…:-@

 ok, sa nu va plictisesc…mai mereu mi-a fost greu sa ma prezint…nu stiu, cred ca viata mea, ca a oricaruia de fapt, e destul de complicata ca sa fie pusa in cuvinte…dar ca sa v-o descriu un pic, e ca o chestie mare si rotunda,…ma rog nu chiar rotunda, ca o sa se termine odata si odata, ca la toata lumea…e doar o chestie mare in parte neagra, in parte roz, si in parte roz cenusiu…

in fine, am incheiat prezentarile. mi-e cam somn (:|…maine, teza la info si eu tot semestrul n-am invatat nimic…anul asta mi-a mers cam prost…anul trecut macar eram indragostita, aveam un motiv ca nu ma puteam concentra, dar acum…nu stiu ce am…

cum am mai spus, mi-e cam somn si maine la 8: TREZIREAAAA! :(( asa ca,…

TO BE CONTINUED…